hmmmmm..that’s a hard one.
te trazneste,iti revii,iar te trazneste altceva,cercul asta e nesfarsit…cam asa ca si timpul

E doar ceva de moment. Asa se intampla de fiecare data cand citim o carte care ne face placere,ne raportam propriu prezent cu prezentu povestit acolo si ajungem la concluzia ca “prezentul nostru” nu e deloc cum trebuie..

Delilah, infinitul asta incepe sa ma sperie, nesfarsitul despre care vorbesti.
Oana, tocmai nu despre asta este vorba. E prea mare agitatie in acea carte, ca-n vremurile cand parca eu eram unul din personaje, iar acum am ajuns un simplu cititor.

e o relatie stransa intre cititor si scriitor,stii si tu asta pe de alta parte,esti pe rand toate rolurile,intr-o zi poti sa fii concomitent tot ce vrei,totul sta in acceptarea jocului de roluri si in agitatie,doar asa incepi sa torni nisip in clepsidra de sus in jos

Ce n-as da sa “torn” acel nisip de jos in sus, sa se intoarca si pt mine timpul, sa nu stiu iar ca vreau sa fiu un renumit cantaret, mai curajos decat Old Shutterhand si mai bogat decat indienii Vestului Salbatic.

E o carte extraordinara! Am citit-o si eu acum un an. E plina de post-it si sublinieri..citate superbe pe care le tot recitesc. Dostoievski este intr-adevar unul dintre cei mai buni autori in crearea de personaje autentice, cu trairi, idei, sentimente, tulburari…in cautarea adevarului din sufletul lor.

Si inteleg perfect starea pe care o ai dupa citirea ei. Mie mi s-a facut dor de dor, iar sentimentul ca trebuia sa citesc aceasta carte mai devreme inca staruie…

..si daca nu ai memorie buna, sunt mari sanse sa uit din personaje, ca-s prea multe parca
Si da, trebuia sa fi citit aceasta carte mai devreme!

Am pus-o si eu in lista mea de carti ce Trebuie citite.
Multumesc!

Am pus-o si eu in lista mea de carti ce Trebuie citite. Multumesc! Cat despre infinit, te rog citeste (cititi) Milan Kundera - “Insuportabila usuratate a fiintei”