Poti sa te bucuri pentru fericirea oricui…chiar si pentru fericirea unui strain…Iar daca tu esti ferciit poti imparti fericirea ta cu altii(cum ziceam straini)e mult mai usor…

fericirea e o reactie in lant. suficient e sa stii ca ai rezerva aia in tine, stocul de simtire. adesea se face trafic cu ea, o iei pe ascuns de la oameni si, intr-o clipita de egoism, vrei sa o tii doar pentru tine, sa nu o mai intorci. suntem “furaciosi” de fericire. pandesc peste tot hotii de bucurie, fii sigur de asta.

[secret:fericirea-i o samanta, iar proprietarii ei vor sa o ofere ca sa aiba loc in ei sa creasca florile]

infloriti-va!

Ba te poţi duce la psiholog să îi spui că eşti fericit!! Mulţi sunt fericiţi şi nu ştiu ce să facă, habar nu au cum să se bucure de fericirea lor, şi tocmai la un psiholog recurg să le arate ce înseamnă să se bucure de fericirea lor.
Şi dacă eşti ”nebun de fericire” e bine să faci o vizită la un cabinet, nici un fel de exces de emoţie nu e prielnic pentru sistemul psihic, aşa că, fericiţi sau nu, tot la psiholog ajungem în cele din urmă :))

Fericirea, fericirea e un sentiment inselator. Poti fi fericit si nici macar sa nu iti dai seama de asta, si apoi cand o pierzi sa vezi cat de fericit erai si cat de mult ai dispretuit sentimentul ala, si mai degraba cauti sa-ti urli fericirea aia, eu unul numai pot sa fiu fericit pentru altii, cand fericirea mea e “pa-pa”. Roxana, cand esti la pamant cati straini vin si iau o bucatica din nefericirea ta spunand “da-mi si mie, ca tu esti deja in genunchi”. Eu unul incerc sa imi gasesc linia de plutire, nu vreau ca nimic sa nu ma mai faca fericit ca sa nu traiesc apoi deziluzii si nimic sa nu ma faca nefericit, exact ca un calmant puternic. Dar am eu o vorba “ce te faci cand linia ta de plutire e sub nivelul marii?”.

Sa inteleg ca cel mai bine e sa imparti tot timpul fericirea cu ceilalti (Roxana), ba chiar sa ceri sa fie impartita cu tine (ComaHibrid), sa fugi la psiholog daca nu ai cui sa-i spui cat de fericit esti (Dana), iar unii sunt cam tristi si eu nevoie de o fericire-n viata lor, un chip de inger probabil (anyone). Propun eu ca toti ceilalti sa impartiti fericirea cu anyone. Uite ce frumos suna

Anyone chiar nu cred că atunci când ai fost nefericit(ă) nu a fost cineva lângă tine să te asculte, e pur şi simplu imposibil. Chiar dacă a făcut-o din interes, din milă sau din iubire, tot a fost cineva care să îţi asculte durerea. Nu o să îţi ia nimeni povara de pe umeri, nici măcar părinţii, oricât te-ar iubi, ce ţi-e dat să înduri, trebuie să înduri şi oricum suntem cu toţii egoişti, ne pasă în primul rând de fericirea noastră şi apoi de fericirea altuia şi sunt curioasă dacă se ridică cineva să mă contrazică.

ioi,ar fi bestial de coma sa te duci,pentru ca te-ar convinge ca defapt nu esti fericit,ca ai nevoie sa fii fericit si nu poti si acest handicap al vietii psihologice se reflecta in dorinta ta,desi ar fi superb daca ar avea puterea necesara doar sa te asculte si sa se bucure,sa imparta cu tine bucuria si sa-si dea cu agenda de pamant macar odata in viata lui de om panou:D

phhhh….cine aude asa bine,eventual ceva ursuleti flamanzi,iar foamea ursuletilor nu se stinge cu fericire ci cu oameni,iar oamenii mancati de ursuleti nu urla de fericire din cate stiu eu

dar ma bucur ca esti fericit,poti vorbi cu persoana care te face fericit daca te gandesti ca vorbesti cu o parte,eu de exemplu as vorbi cu genele,genele se pleaca sfioase in calea fericirii…
ma bucur,pot sa zic ca am intalnit(virtual) un om fericit intr-o zi a dracu de racoroasa:D

Daca te poti bucura de fericirea oricarui om, inseamna ca ai inteles.

Cand esti fericit transmiti starea ta de spirit si celor din jur. Dar e bucuria ta, nu e bucuria lor. Ca sa ti-o impartaseasca din suflet, trebuie sa aiba si ei bucuriile lor personale. Sau macar sa nu aiba tristeti. Oricum, cu bucurii sau tristeti, trebuie sa traim in continuare, si sa nu renuntam la sentimente, sa nu incetam sa simtim. Anyone,sa fii imun la sentimente nu e o solutie. Pana la urma, viata e frumoasa.:)

Asa cum iubirea utopica este sa iubesti mai mult atunci cand esti urat de persoana care te-a iubit candva,asa si fericirea e o stare de tranzit ce cateodata esti incapabil sa o simti,dar opusul ei te loveste atat de tare incat te face poate sa urasti pe cei ce iubesc sau sunt fericiti

depinde de oamenii de lângă tine.eu cred că e mare lucru pentru societatea zilelor noastre să te bucuri pentru că cel de lângă tine e fericit.
dar e totuşi imposibil să nu te atingă cât de puţin sentimentele celorlalţi,mai ales dacă te urci pe un munte şi strigi cât te ţin plămânii”Sunt fericiiiiit!!!”.
mi se pare că te-am auzit:)

Da, poti sa te bucuri si cred ca e o dovada de prietenie/omenie.Se(tot) spune ca prietenul la nevoie se cunoaste, eu zic ca se cunoaste si atunci cand se bucura sincer pt. tine, din toti rarunchii lui.

nu cred ca e vreo diferenta intre un om care intoarce spatele cand ti’e greu si unul care’ti intoarece spatele pt. ca nu suporta sa te vada fericit, atunci cand el nu e ori ori il depasesti in ale fericirii

spor si inspiratie

:)) Fain comentariul Mihaelei.
Ce faci oare cand esti obligat sa fii fericit?! Ti se impune sa zambesti tot timpul. Ai cum? De cine sa fii inconjurat si cu ce sa-ti ocupi tot timpul astfel incat sa nu fii stresat, nervos, sa nu ai griji ci doar zambete?
Zic eu ca nu prea poti. Si oricum viata nu ar avea farmec fara stres.

E greu sa vorbesti despre fericire. Se poate face asta numai in cuvinte care ajung direct in inima. Interesant este ca nu exista un cuvant care sa ajunga in inima tuturor.
Oamenii care nu sunt fericiti, de obicei fac altceva. Fericirea nu vine sau pleaca, nu se daruieste si nu se fura.
Daca inima ar fi un ochi, fericirea ar fi cea mai frumoasa opera de arta.