Trebuie sa plec, dar nu neaparat de pe acest drum, doar undeva departe. Departe de asfalt. Nu pe verticala pentru ca inca mi-este frica de zbor si nici nu mi-a venit vremea. Ultima vreme.

In ultima vreme nici orizontul nu-l mai vad si asta doar din cauza soarelui, pentru ca nu mai lumineaza intr’acolo, ci doar in spatele meu, unde nu-i nici un orizont, si chiar daca ar fi fost, ar fi apus de ceva vreme. Vreme rea. Vreme trece, vreme vine si eu nu mai pot intoarce privirea, tot de frica. De frica sa nu intorc tot corpul, iar trecutul sa devina viitor. In alte cazuri ar fi bine asa, dar sunt sigur ca soarele s-ar intoarce dupa corp si tot in spate ar lumina.

Daca plec acum, nu voi afla niciodata daca am plecat prea devreme. Sau nu.