Ai de ales asa: sa fugi, sa nu te mai uiti inapoi, sau sa ramai pe loc, dar sa trebuiasca sa tii ochii inchisi. Fugi nene, cat te tin picioarele. Fugi pana uiti de ce fugi si apoi te opresti, iti tragi rasuflarea, iti cumperi o noua pereche de pantofi si astepti momentul cand va trebui sa fugi iar, dar sa nu uiti niciodata ca nu ai voie sa ramai pe loc, sa tii ochii inchisi. Te intrebi daca va trebui sa alergi toata viata?! Se zice ca nu, ca la un moment dat vei gasi incaltarile potrivite. De parca tu alergi pt a castiga noi pantofi…
4 Responses to “Doriti o pereche de pantofi, domnu’?”
Dec. 30th, 2009 at 9:03 pm
Am simtit si eu ca e bine sa fugi. Dar sa fugi la, si sa nu fugi de.
Martie 17th, 2010 at 11:43 am
in viata si vb de mine acum ! copil fiind eram fericita in curtea bunici acolo in siguranta cu ochi inocenti profitam de copilarie ! am fost luata de acolo si tot ce am facut dupa asta a fost sa fug inapoi si tot ce imi doream era sa dau timpul inapoi ! crescand intr.o vara sa naruit totul copilul prostut a realizat ca pana si locul unde gasea evadare nu era decat o iluzie si fugeam de la 4 pereti la 3 pereti si grati ! timpu trece si nu ma lsa sa stau pe loc ma obliga sa imi gasesc o directie spre acre sa fug debusolata si perduta am dat peste el ma.m indragostit si am decis ca tot ce trebue sa fac e sa fug dupa el sau nu mai bine sa fug de el ! acum realizez ca nu pot decat sa fug cu el ! dar sigur maine ma voi trezi iar singura si grabita de timp iar voi alege o directie gresita ! sper doar sa am timp sa o iau de la capat pana reusesc sa fug acolo unde trebie sa ajung !
Dec. 18th, 2009 at 1:32 am
Deschizi ochii larg si iti dai seama ca in viata ai mai multe alegeri, insa daca le-ai vedea pe toate, nu s-ar potrivi cu dorinta prosteasca si omeneasca de a te complacea in suferinta. Eu m-as revolta in fata optiunilor si as alege calea aia grea, aia de care mi s-a spus sa ma feresc, ca “deciziile usoare sunt si cele mai bune”. Asta o zic lasii, poate. Eu aleg calea diferita, ca sa imi lase urme adanci pe suflet. Si tot eu sunt aia care are zambetul pe buze la sfarsit. Pentru ca nu am fugit niciodata. Am ramas mereu acolo, in picioare, cu ochii deschisi, cu soare in priviri si zambet pe buze. Pacat ca asta nu e de ajuns pentru unii…
P.S.: Parca nu puteai sa fugi…