Este pentru prima data cand drumul meu pare sa aiba doua benzi de dus si niciuna de intors, si am impresia ca as avea de unde alege, dar nu. Nu-i asa. Nu sunt mai multe drumuri, ci doar ma pot muta de pe o banda pe alta, sperand sa merg pe vreuna mai repede. Sau mai incet. Nici nu stiu daca ma grabesc si nici unde duce drumul asta. As sta pe loc, dar daca trece timpul pe langa mine?! Asta ar fi culmea! O culme prea inalta. Si mie mi-e frica de inaltime. Chiar si de viteza, cand este altcineva la volan, dar pe drumul asta nu ma conduce nimeni. Pe drumul asta parca am mai fost candva, cand mi-era frica de singuratate. Acum expresia “as lua-o pe alt drum” e ca la ea acasa, adica imi sta pe limba. Vorba vine. Si pleaca si parca nu mai am cuvinte sa cer indrumare, sa intreb pe unde sa merg, dar nici nu am pe cine intreba. Drumul asta e singur, nu se mai intalneste cu un alt drum. Este un drum fara jumatate.
6 Responses to “Drumul meu e singur”
August 13th, 2009 at 6:46 pm
Pana la urma ce dracu mai conteaza, intr’un final tot in pamant ajungi, alege o cale si stai pe aia, suporta consecintele, doar nu mai suntem copii sa ne spuna tot timpu cineva ce sa facem.
August 13th, 2009 at 7:36 pm
Drumul ti-l pictezi singur. Esti singur pe acest drum poate pentru ca nu stii sa-i desenezi chipul. Nu mai desena. Canta-i. Traieste-ti povestea si scrie despre ea.Canta-ti un drum.Alege-ti curcubeele cele mai frumoase si izbeste-ti glasul de ele.Incearca sa simti cuvintele exact asa cum canti si scrii.Simte mai mult, viseaza mai mult si nu lasa drumul sa te indrume. Schimba-i tu nuantele.Tu vrei sa fie asa. Spre exemplu, eu imi cladesc drumul din vise. Mi l-am pictat in vene si in ochi, e ca o panza de paiajen. Nu-i vad niciodata sfarsitul.Se scurge incontinuu… As putea sa il vad daca as sti sa zbor dar nu stiu. Tu stii?!
August 13th, 2009 at 8:38 pm
exercitiu bun(la mine merge fain) ia o foaie si fa tu niste liniute curbe frante drepte si fa-le conturul in ideei cam ce ar insemna daca ai lua respectivul drum.iti golesti constinutul de viata si te vindeci de selectia benzilor
August 14th, 2009 at 11:58 am
Gabriel, daca sa fii copil inseamna sa ceri sfaturi, raman copil pana-n pamant.
Misumuci, am crezut de cateva ori ca stiu sa zbor dar am picat de prea de sus.
Delilah, domnisoara psiholog, facem si exercitiul asta cand ma vei pune pe canapea, sa-mi dezvalui visele, tu sa mi le prezinti 
August 13th, 2009 at 4:17 pm
Atunci incearca sa deschizi ochii. S-ar putea sa te trezesti din vis. (A mers, dar culmea, ma trezisem intr-un alt vis. De asta chiar pot sa ma tem)