Am luat o pauza de suflet. Da, adica nu mai pun suflet. De parca l-ai putea atinge, l-ai putea da deoparte, ai putea decide sa nu-l mai pui. Unde? De ce sa irosesti sufletul si sa-l pui (probabil) unde nu trebuie? Ar trebui sa se duca unde vrea, nu sa-i alegi tu o destinatie. Unde mai pui (nu suflet) …

“Viata a luat o intorsatura ciudata!” Si cum ar fi aratat o intorsatura normala?
E foarte interesant cand treci dintr-o stare in alta. Culmea e ca e ciudat chiar sa treci de la rau la bine. Si nu ar trebui. Dar este, daca nu esti obisnuit. Obisnuieste-te cu ideea spunea o vorba (de parca vorbele ar vorbi) si bine ar …

Am inceput fiecare rand si nu am terminat niciunul. Nu am vrut sa le sterg totusi. De ce sa sterg?! Asta gandeam, glumeam cu mine,

…

Ti-amintesti cantecul acela prost pe care nu ai vrea sa-l mai asculti niciodata?! (imi cer scuze ca ti l-am reamintit). Cum incepe si-i recunosti primele sunete,
…
Se schimba vremea am auzit. Se tunde probabil, ca eu nu …

Aceasta-i cea mai mare intersectie de pana acum. Nesemaforizata. Nu am nici prioritate, nici destinatie. Voi accelera, voi intra cu viteza in intersectie, cu speranta ca ma va lovi alt nebun si ma va indrepta catre o buna directie. O servo-directie, sa fie totul mecanic, sa ma conduca picioarele, mie sa nu-mi pese de drum, sa astept doar capatul.

Voi merge …

Zambetul nu se poate naste din amintiri urate, dar poate deveni el insusi o amintire de care sa-ti fie rusine. Si asta-i o parere de rau viitoare pentru un zambet de care te-ai bucurat candva. Pai si acum sa-ti mai doresti vreun alt zambet asemanator?! Parca nu. Dar zambetul este de cele mai multe ori totul. Totul tau prezent, viitorul …

Nici soarele nu mai rasare ca pe vremuri. Din acest motiv se si numeau vremuri bune, datorita rasaritului. Atunci vedeam apusul ca fiind trist, deoarece pierdeam soarele, dar azi este romantic. Romantic ar fi daca ai asocia apusul cu sfarsitul lumii si da, dorind sa-l vezi impreuna cu persoana iubita, ar deveni un gest romantic. De final. Ultime clipe impreuna, …

Trebuie sa plec, dar nu neaparat de pe acest drum, doar undeva departe. Departe de asfalt. Nu pe verticala pentru ca inca mi-este frica de zbor si nici nu mi-a venit vremea. Ultima vreme.

In ultima vreme nici orizontul nu-l mai vad si asta doar din cauza soarelui, pentru ca nu mai lumineaza intr’acolo, ci doar in spatele meu, unde nu-i …

Este pentru prima data cand drumul meu pare sa aiba doua benzi de dus si niciuna de intors, si am impresia ca as avea de unde alege, dar nu. Nu-i asa. Nu sunt mai multe drumuri, ci doar ma pot muta de pe o banda pe alta, sperand sa merg pe vreuna mai repede. Sau mai incet. Nici nu stiu …

Nu mai dor frumos ca inainte. Nici ranile, nici momentele de singuratate. Alt motiv pentru a nu mai suferi. O spun de parca as fi vrut candva sa sufar, dar placere in durere gasesc ca nu se gaseste. S-a gasit in schimb (in schimbul placerii in durere cred) leac pt durere, sau un fel de “doctorie babeasca”: zambetul. Bine era …

Si voi avea un “finish” superb. Un “finish”, nu un sfarsit. O linie de sosire, nu o incheiere. La sosire nu stiu ce ma asteapta, cum nu stiu nici ce a fost inainte de inceput, dar mi-as dori sa fiu felicitat, sa mi se multumeasca, sa mi se prezinte fostul meu prezent de care sa ma bucur iar.

Cand treci linia …