Strofa I: Nasta

Incercand sa razbat printre ironice batai de palme
Strigand multumesc, auzind: “de ce Doamne?”
Privind in jur, vazand maini ridicate
In alta parte avand spre mine armele-ndreptate!
Nu vad dreptate-n aste fapte de multi aplaudate
In stanga un suras, in dreapta un zambet pe moarte
Intr-un capat de tara, buchete de flori si lapte
In celelalte capete cape de calau vor sa capete
De carpete prezentate-s pacate, din pacate
Pe sticle alaturate sunt bune fapte.
Si desi lesuri de surasuri zac dezgropate
Nemuritoare rasete nu se lasa asteptate
Primind azi un cuvant de dragoste
Privind rabzi ura din suflete
Desi cazi parasit de jumatate
Astepti visator alte minciuni nevinovate
Ganduri identice, vise adevarate
Idei contradictorii, va mint dar imi dau dreptate
Incercand sa razbat printre zambete de palme
Auzind: “de ce?” Strigand: “multumesc Doamne!”

Strofa II: Buss

dupa douazeci si una de veri am invatat
ca totul este fals, orice sentiment e maltratat,
cu zambete si lacrimi patat, mereu agatat
de promisiune si speranta ca va fi echilibrat.
fiecare pol isi cere portia, neincetat,
daca aici zambeste, dincolo sigur plange insetat…
reinviat fara sa vrei, tu ascunzi defapt…
coltii inimii , inlacrimat astepti ultimul act.
uneori nu-ti dai seama ca esti legat, innodat,
lacatul ferecat, ultima usa s-a baricadat,
timpul e ironic acum sta la un taifas
in timp ce tu nu poti scapa cu sufletul nevatamat.
parc-o soapta te-a taiat, auzul te-a lasat…
intunericul te-a orbit, mirosul te-a innecat…
contrastul e evident, viata ta a dezertat.
si tu ai ramas s-astepti timpul de la taifas…
la un singur as ai sperat, ti l-ai imaginat…
dar el statea cu timpul la masa si-ai oftat,
si secunde,si minute, si ore, si vieti mute,
asteptau sa fie baute de mintile culte…

Strofa III

Buss:

traind ca un mort cu urechile pitite
dupa sunete menite sa-i innece visu-n minte,
dar ma mint… e plin cu zmintite imagini, mine
de visuri frumoase si cosmaruri ce-mi sunt straine.
sentimente fine, sentimente bune, fie
bal mascat in rautate, masti sculptate-n agonie,
mie-mi pare chiar real, oarecum o parodie
o impersonare proasta, poate chiar o poezie.
si e clar: o s-ajung pentru multi un calvar,
pentru altii un praf alb, poate un siret legat de-un gard,
un siret ordinar cu speranta scrisa-n var
minuni stinse-n fiecare zi de aceeasi oameni.cad.

Nasta:

traind ca un orb cu ochii deschisi in noapte;
iesind cu greu la malul lumii de contraste;
razbind ca un fluture prin panze cu portrete;
sperand la atingerea clipelor perfecte
nu sunt importante da’s privite ca nestemate
ca-n aste mate palate private de priviri private
ce ascund amante, sentimente sculptate
trandafirul viselor ascuns intr-o carte
Raul, Binele, Raiul, iadul ce ascund?
Vreau sa pot sa le ating, sa le ascult ca un surd
Dar ascut dramul de ura ce ma-nvatza
Sa iubesc aceste contraste ce intretin o viata

Refren:

Contrast peste contrast, parca incerc sa ma las
Un du-te-vino oare? intre adevarat si fals?
Pun pas dupa pas, dar m-apropii de impas
Imi pasa mie oare, daca-i adevarat sau fals?